plânge cer a veselie

picură în geam.. uimire.
se-aud stropi de fericire,
mă-ncălzesc cu ploaie rece,
dorul de Tine nu-mi trece.
umbrele parcă-s fantasme,
noaptea-i mai lungă, ca-n basme.
m-aș culca, dar nu-mi găsesc
oboseală când iubesc.
sufletul meu însetat
în sfârșit mi l-am udat
cu cerneală ruginie,
laitmotiv de veselie,
că-i urgie
de frunze viu colorate-n
curcubee dezarmante.
toamnă rece, mă-ncălzești,
parcă mă întinerești
când cu valsul lent mă furi
printre mii de picături
elegante și-ordonate
în iubiri și libertate.
toată toamna Ți-o dau Ție
să nu te mai simți pustie
și mă-mpachetez cu ea
așa cum e voia Ta.
ochiul drept, închis, visează,
ochiul stâng focalizează
câte-o rază
de la lună
că e plină
de lumină.
noapte bună!